“Mâncarea noastră”, S.R.L.
Nu mai există anotimpuri în supermarketurile de azi. Poţi găsi totul de la căpşuni pâna la roşii în mijlocul iernii. Cât despre securitatea alimentară nu ştiu de câtă siguranţă putem vorbi. Cei mai mari cumpărători de carne şi legume îi reprezintă business-ul fast-foodurilor, pizzeriile şi supermarketurile. Mai mult de atât, din cauza cererii în continua creştere la carne, industria alimentară face presiuni asupra fermierilor şi crescătoriile de animale în vederea sporirii numărului de capete. O fermă care cu 80 de ani în urmă putea hrăni o familie din 6-8 persoane, astăzi poate hrăni 110 persoane. Puii cresc în 48 de zile, în locul a trei luni. Oasele şi organele lor interne nu reuşesc să se adapteze creşterii atât de rapide, din care cauză majoritatea puilor nu pot face nici 2 paşi. Scopul producătorilor este de a produce cât mai mult pe o arie cât mai mică la un preţ convenabil. Industria alimentară îşi tratează cu abuz atât lucrătorii, cât şi animalele.70% din mîncarea procesată din supermarketuri conţine ingrediente genetic modificate, a căror impact pe termen lung asupra organismui uman încă nu este cunoscut.
Despre toate acestea se vorbeşte în mult-aşteptatul (de către mine) film documentar “Food, Inc.”. Nu pot să zic că a fost o revelaţie sau ceva cu totul nou pentru mine, însă totuşi unele sfaturi mi-au plăcut.
În film se vorbeşte despre viaţa marilor industriaşi alimentari aflaţi între moralitate şi profit. Lucrători nedocumentaţi, latino şi afro-americani, fără vize, fără drepturi, şi prin urmare fără posibilitatea de a se jelui, participă în fiecare zi la producerea mâncării de calitate mediocră şi chiar periculoasă. Filmul relatează chiar despre existenţa relaţiilor contractuale între producătorii din industria alimentară şi oficiile de imigrare. Pe de altă parte, din cauza creditelor mari contractate ale crescătrilor de animale, aceştia devin dependenţi de marii cumpărători, ca McDonalds, KFC, lanţurile de supermarketuri, etc. În aceste condiţii cei din urmă îi pot menţine dependenţi pe primii şi pot dicta regulile de joc şi de creştere a animalelor (impunându-le camere cu ventilaţie artificială în loc de grădini la lumină solară, utilizarea antibioticelor şi hormonilor în grăunţele pentru animalele de carne, etc).
Iată ce putem găsi astăzi în produsele alimentare:
Un hamburger = carne + oase + organe mixate de la sute de vite + extras de porumb + hormoni (pentru creştere forţată) + amoniac + antibiotic (pentru distrugerea bacteriilor de e-coli şi salmonella).
Lapte = praf + soia + porumb + hormoni
Legume, fructe = radiere ionizată, cu un efect asupra organismului neidentificat încă.
Noi suntem total neprotejaţi la cel mai important şi de bază nivel. În ziua de azi a crescut înspăimântător numărul copiilor care suferă de obezitate şi diabet saharat. Nu mai există etică şi morală - doar business. Unicul credo al industriaşilor alimentari este - Rapid, Gras, Mare şi Profitabil!
Ce-i de făcut în asemenea condiţii? Doar consumatorul final poate acţiona asupra schimbării stării lucrurilor prin creşterea cerinţelor faţă de firmele de producere şi vânzare. Filmul oferă un foarte bun exemplu: în urma unei campanii de succes unul câte unul oamenii au lăsat fumatul, ceea ce a dus la căderea industriei tutunului în Statele Unite. Aceeaşi strategie trebuie aplicată şi în acest caz.
Iată cîteva sfaturi:
1) Încearcă să deduci imaginar sursa alimentelor pe care ai de gând să le procuri.
2) Atunci când mergi la supermarket alege ceea ce este în sezon! Cunoaşte ce este în mâncarea ta - citeşte etichetele!
3) Un produs alimentar în medie călătoreşte 2000 km de la producrător pâna la supermarket. Cumpără mîncarea de producţie autohtonă.
4) Plantează o grădină (chiar şi una mică).
5) Cât mai des găteşte acasă şi ia masa împreună cu întreaga familie!
şi cea mai importantă concluzie:
Tu poţi vota pentru schimbare - DE TREI ORI PE ZI!
Octombrie 29th, 2009 at 1:18
Cu ceva timp în urmă am vizionat un documentar (nu-mi amintesc denumirea) despre creșterea animalelor și a păsărilor pentru carne. Am rămas șocat de condițiile în care acestea erau crescute și sacrificate (vitele erau bătute și treceau prin chinuri groaznice). O adevărată bataie de joc… Plus, se mai arăta în documentar cum vitele erau transportate în containere si pînă ajungeau la destinație, mureau sufocate.
Dragostea de bani este începutul tuturor relelor…
P.S. Anterior, am publicat pe blogul meu niște imagini despre unii afaceriști chinezi care colectează pui morți, carnea cărora o prelucrează cu soluții chimice și o exportă pe piața Europei. Cine nu le-a văzut o pot face accesînd această adresă: http://www.vieru.org/2009/10/03/atenție-made-in-china/
Octombrie 29th, 2009 at 9:30
Da da, e adevarat din păcate….
Am citit mai demult articolul despre pui de pe blogul tău, am rămas shocată. Chiar primul sfat care îl dă filmul Food, Inc, este “Trace the source of food”, însă din păcate nu cred că acest lucru este posibil. Eu sunt sigură că (după mirosul pe care-l emană în timpul gătitului) am cumpărt de nenumărate ori pui şi din China, şi de prin subsolurile Moldovei, care tot nu se ştie cît de vii erau…. Asta trebuie numai să laşi lucrul să te apuci personal de grădinărit şi de crescut animăluţe. şi tot - având în vedere condiţiile ecologice actuale (ploi acide, poluare, chimicatele din “cernoziomurile moldave” lăsate încă de pe timpurile sovietice, etc.) - nu poţi avea garanţia unei calităţi…
Ianuarie 13th, 2010 at 14:33
Irina, dacio o traba foarte buna, daca ar fi mai multi oameni sa cunoasca aceste lucruri, in jurul nostru ar fi mult mai ulti oameni fericiti, pentru ca vor avea Sanatate, se zice ca Sanatatea nu e totul, dar fara sanatate totul devine nimic. Succese mari in ceea ce faci, te cunosc, ca fiind o familista si o luptatoare :), Bravo