Asta e…
Am revenit de la Bucureşti cu un sac tare greu de sentimente mixte şi ambigue. Ceea ce pot să afirm acum, pe percepţii proaspete, e că nu mai vreau sa mai merg vreodata acolo. Făcând abstracţie de politică şi de chemarea sângelui, Bucureştiul şi cu cetăţenii lui m-au dezamăgit enorm. Poate e din cauză ca am fost acolo tocmai 10 ani în urmă, şi poate tot eu sunt de vină că mi-am creat nişte aşteptări… Am întâlnit numai aroganţă şi dispreţ, uşi trântite în nas, indiferenţă, şi tendinţa să te tragă pe sforă…măcar oleaca…. Începând cu întîlnirea participanţilor la Forum în aeroport, continuând cu serviciile de taxi, întrebarea direcţiei pe stradă a trecătorilor, deservirea la restaurant, etc.
Asta e Bucureştiul văzut ca participant la conferinţă din partea Moldovei, şi Bucureştiul vazut din perspectiva unui student, că l-am cutreierat (în puţinul timp avut la dispoziţie) împreună cu verişoara mea care învaţă acolo la medicină de 6 ani - adică nu tot om sunt? pe lângă toate mai sunt şi cetăţean Român, şi unde mai pui - şi European deasupra.
Nu renunţ la dreptul de vot pentru Preşedintele României, deşi ultimile zile aproape că m-au determinat sa fac asta. Mi-e frică să mă gândesc ce statut ar avea cetăţenii Moldovei într-o “Românie Mare”, cred că ar fi ignoraţii ignoraţilor şi ‘piatra din casă’, şi de ce? din cauza unui accent care nu e cu nimic mai rău decât dialectele numeroase ale României actuale?…
Revenind însă la ambiguitate, Bucureştiul reprezintă un mix între arhitectura frumoasă şi construcţii nefinisate, infrastructură nouă şi trafic imposibil, între bunăstare şi sărăcie lipită, plus posibilităţi mai bune de autorealizare şi angajare în câmpul muncii, mall-uri incredibil de mari cu preţuri pe măsură, şi pizza super gustoasă de la Traetoria…
Îmi pare rău că nu am reuşit să mă văd cu bunii mei prieteni de acolo, am fost să-mi salut doar rudele (tocmai la aniversarea a 80 de ani a lui ‘nene’ Traian - aşa-i ziceam încă de când nu aveam nici un dinţişor în gură :))pe care nu l-am văzut de atâta vreme, şi asta a fost o întâlnire sufletistă.
Şi încă un lucru bun am făcut fiind la Bucureşti, am vizionat mult aşteptatul “This is it” şi am revenit parca undeva la anii mei de adolescenţă pentru câteva momente. Show-ul a fost unicul lucru care nu m-a dezamăgit, în rest, ce pot să zic… asta e…
Noiembrie 14th, 2009 at 21:49
Draga irina, cred ca ai avut nenorocul sa dai exact peste oamenii care nu trebuia. Eu acum 2 saptamini nu vroiam sa ma intorc acsa, pentru ca am avut cu totul astfel de experiente, ca si de asltfel vara cand am fost la Constanta fost la fel, oameni care iti vorbesc frumos, care nu se tem si nu fug cand le adresezi o intrebare, bine uscaturi sunt ca si peste tot. Eu am colindat 2 zile centrul Bucurestiului pe jos, aveam nevoie sa vizitez cat mai multe librarii, si mereu am fost intimpinata si ajutat f bine. Chiar la un schimb valutar cand vroiam sa intru un domn mi-a zis sa nu merg acolo ca tocmai l-au amagit. Un politist m-a vayut tot invirtindu-ma in perimetrul aceleasi strazi si m-a intrebat daca am nevoie de ajutor. Prietenii de acolo au mers permanent cu noi cand am avut nevoie, ne trebuia masina mergeau cu noi cu masina, pe strada am pus o mie de intrebari imi trebuia sagasesc hotelul radisson, ne-au ajutat, starea mea e cu totul alta. Dar ce sa zic te invidiez, in sensul poyitiv ca ai vazut This is it, noi am plecat din Bucuresti exact in ziua lansarii, dar care avea toate locurile rezervate.
Noiembrie 24th, 2009 at 15:02
Irinutsa, imi pare rau ca ai dat de astfel de oameni. Spre deosebire de Victoria, eu la fel nu pot spune nimic bun despre “fratii romani” . I-am vizitat cu ceva timp in urma si am intimpinat in calea mea preponderent oameni care, cind aud accentul tau, se amuza de tine si te considera drept o persoana mult mai inferioara lor. El la fel sunt de parerea ca Padure fara uscaturi nu-i si ca in Moldova noastra sunt destui badarani care nu sunt cu nimic mai buni decit “fratii nostri Romani”…