Archive for the ‘ecoLOGIC şi ecoCULTURAL’ Category

“Mâncarea noastră”, S.R.L.

Miercuri, Octombrie 28th, 2009
junk-foodsNu mai există anotimpuri în supermarketurile de azi. Poţi găsi totul de la căpşuni pâna la roşii în mijlocul iernii. Cât despre securitatea alimentară nu ştiu de câtă siguranţă putem vorbi. Cei mai mari cumpărători de carne şi legume îi reprezintă business-ul fast-foodurilor, pizzeriile şi supermarketurile. Mai mult de atât, din cauza cererii în continua creştere la carne, industria alimentară face presiuni asupra fermierilor şi crescătoriile de animale în vederea sporirii numărului de capete. O fermă care cu 80 de ani în urmă putea hrăni o familie din 6-8 persoane, astăzi poate hrăni 110 persoane. Puii cresc în 48 de zile, în locul a trei luni. Oasele şi organele lor interne nu reuşesc să se adapteze creşterii atât de rapide, din care cauză majoritatea puilor nu pot face nici 2 paşi. Scopul producătorilor este de a produce cât mai mult pe o arie cât mai mică la un preţ convenabil. Industria alimentară îşi tratează cu abuz atât lucrătorii, cât şi animalele.
70% din mîncarea procesată din supermarketuri conţine ingrediente genetic modificate, a căror impact pe termen lung asupra organismui uman încă nu este cunoscut.

food-inc-poster1

Despre toate acestea se vorbeşte în mult-aşteptatul (de către mine) film documentar “Food, Inc.”. Nu pot să zic că a fost o revelaţie sau ceva cu totul nou pentru mine, însă totuşi unele sfaturi mi-au plăcut.
În film se vorbeşte despre viaţa marilor industriaşi alimentari aflaţi între moralitate şi profit. Lucrători nedocumentaţi, latino şi afro-americani, fără vize, fără drepturi, şi prin urmare fără posibilitatea de a se jelui, participă în fiecare zi la producerea mâncării de calitate mediocră şi chiar periculoasă. Filmul relatează chiar despre existenţa relaţiilor contractuale între producătorii din industria alimentară şi oficiile de imigrare. Pe de altă parte, din cauza creditelor mari contractate ale crescătrilor de animale, aceştia devin dependenţi de marii cumpărători, ca McDonalds, KFC, lanţurile de supermarketuri, etc. În aceste condiţii cei din urmă îi pot menţine dependenţi pe primii şi pot dicta regulile de joc şi de creştere a animalelor (impunându-le camere cu ventilaţie artificială în loc de grădini la lumină solară, utilizarea antibioticelor şi hormonilor în grăunţele pentru animalele de carne, etc).
Iată ce putem găsi astăzi în produsele alimentare:
Un hamburger = carne + oase + organe mixate de la sute de vite + extras de porumb + hormoni (pentru creştere forţată) + amoniac + antibiotic (pentru distrugerea bacteriilor de e-coli şi salmonella).
Lapte = praf + soia + porumb + hormoni
Legume, fructe = radiere ionizată, cu un efect asupra organismului neidentificat încă.
Noi suntem total neprotejaţi la cel mai important şi de bază nivel. În ziua de azi a crescut înspăimântător numărul copiilor care suferă de obezitate şi diabet saharat. Nu mai există etică şi morală - doar business. Unicul credo al industriaşilor alimentari este - Rapid, Gras, Mare şi Profitabil!
Ce-i de făcut în asemenea condiţii? Doar consumatorul final poate acţiona asupra schimbării stării lucrurilor prin creşterea cerinţelor faţă de firmele de producere şi vânzare. Filmul oferă un foarte bun exemplu:  în urma unei campanii de succes unul câte unul oamenii au lăsat fumatul, ceea ce a dus la căderea industriei tutunului în Statele Unite. Aceeaşi strategie trebuie aplicată şi în acest caz.
Iată cîteva sfaturi:
1) Încearcă să deduci imaginar sursa alimentelor pe care ai de gând să le procuri.
2) Atunci când mergi la supermarket alege ceea ce este în sezon! Cunoaşte ce este în mâncarea ta - citeşte etichetele!
3) Un produs alimentar în medie călătoreşte 2000 km de la producrător pâna la supermarket. Cumpără mîncarea de producţie autohtonă.
4) Plantează o grădină (chiar şi una mică).
5) Cât mai des găteşte acasă şi ia masa împreună cu întreaga familie!
şi cea mai importantă concluzie:
Tu poţi vota pentru schimbare - DE TREI ORI PE ZI!

Tu ce casă îţi vei construi?

Vineri, Octombrie 23rd, 2009

sand-castle

Recent am auzit o istorioară care mi-a plăcut şi m-a impresionat prin simplitatea şi mesajul său. Aş dori să v-o împărtăşesc şi Dvs.:

Vine împăratul într-o zi la lemnar şi îi zice:

- Te rog să construieşti o casă cât mai frumoasă şi cât mai trainică. Este pentru o persoană deosebită. Poţi folosi cele mai bune lemne şi cele mai frumoase decoruri de la curtea mea.

Lemnarul era un om simplu şi sărac şi se gândi “Las-că ridic eu o casă ca să-i fac pe plac împăratului, dar cine va şti ce materiale am folosit, şi cât de bine am facut-o. Cât o ţine, o ţine… nu-mi pasă, eu nici aşa nu am…” Zis şi făcut. Fără prea mare străduinţă, termină el casa într-o lună-două. A venit vremea şi împăratul s-o vadă. Ajungând la faţa locului, acesta îi zise:

- Iată dragul meu prieten, această casă este darul meu pentru tine, persoana deosebită despre care ţi-am vorbit. Locuieşte şi bucură-te de ea!…

Cred că fabula vorbeşte de la sine şi este de prisos să mai adaug ceva. Dacă te-a pus şi pe tine pe gânduri cred că e de bine. Pe mine m-a făcut să reflectez mai mult la lucrurile pe care le “zidesc”. Şi mai cred că doar atunci când vom face ceva ca pentru noi înşine, când nu vom împărţi strada în “bucata mea-bucata ta”, atunci când vom uda şi floarea vecinului dacă tot avem stropitoarea în mână, şi când un gard lung care aparţine mai multor gospodării va avea aceeaşi culoare (nu 2 metri vopsiţi în alb, 2 în roşu, ş.a.m.d.), atunci nu ne va fi  frică să spunem că mai avem ce lăsa moştenire copiilor noştri - Casa pe care o construim astăzi!